gh-duduiala
Gheorghe Duduială

După creație pentru echilibrul universului se luptă veșnic două principii: principiul binelui sau al luminii și principiul răului sau principiul întunericului. În toate miturile principale ale poporului creația omului este văzută aproape în toate cazurile drept scopul principal al lumii.

Astăzi, amploarea fenomenelor inumane și degradante care se petrec pe planeta, ne aduc în memorie trecutul îndepărtat al pământului cotropit de întuneric și haos.

Urmărind timpul este fascinant cum forte de aceasta natura se manifesta mereu prin surse spirituale anonime care însuflețesc amănuntele lumii văzute și nevăzute, născute în antichitate și reluate mereu. Printr-o conexiune logica am putea explica desfășurarea pe scara larga a principalelor fenomene care înspăimânta omenirea și amenință viitorul. Periodic omenirea se confrunta cu mari crize , dar criza actuala este o criza sistemică dominată de flagelul terorismului islamic care face zeci de mii de morți în lume pentru care tarile lovite nu pot face altceva decât să deschidă cărți de condoleanțe.

Un al doilea și la fel de periculos este corupția născută din dorința absurda de acumulare frauduloasa de bogăție materială. Nu în ultimul rând as pune revoluția sexelor care duce la degradarea morala și spirituală a omului. Realitatea întâmplărilor a alunecat mereu între basm și filosofie dar ceea ce se petrece acum sub ochii noștri, ne permite justificat să ne îndoim de toate terorile apărute fie pe plan filozofic, teologic sau științific despre lume și viața. Marii gânditori de pe planeta au interpretat lumea în diferite moduri dar nu au făcut nimic pentru a o schimba.

La origini, religia și știința au un fundament comun: CREDINȚA.

Religia pleacă de la credința în axioma: există Dumnezeu, știința în schimb pleacă de la credința în axioma- adevărurile prime și nedemonstrabile. Chiar dacă de aici drumul lor se desparte, el pare sa fie pe un drum circular pentru simplul fapt ca și una și cealaltă se întorc mereu la origini, la axiome, ca adevăruri prime și nedemonstrabile și cercul se închide astfel în orice teorie.

Așadar postura autorilor acestor teorii este ca aceea de precursor a cărui momeala se axează pe specularea emoțiilor ființei umane iar după un timp omul se trezește ca în undita lui de aur s-au prins doar fantome.

În concluzie, dintre toate informațiile dobândite pana acum despre originea și rolul omului pe pământ, ceea ce mi se pare mai interesant este ca omul a fost creat pentru a fi mereu o veriga într-un lanț nesfârșit de generații, în care să se întâlnească mereu și strămoșii și urmașii. Aceasta însemnând din perspectiva credinței o viață plină de sens, altminteri, scos din lanțul nesfârșit cu tot răul și binele înghesuite în el, omul rămâne un nimic fințial, o caricatură.

Gheorghe Duduială

 

Reclame