gh-duduiala
Gheorghe Duduială

La revedere România! Îți mulțumesc ca mi-ai oferit posibilitatea să gasesc răspuns la una din intrebările care ma framantau.

Eu, ca și multi alții, ne-am făcut datoria față de tine. Am fost la Revolutie, te-am votat de fiecare dată când ne-ai cerut-o, ne-am exprimat atunci când ne-ai chemat la referendumuri.

Am asteptat 28 de ani Centura a Bucureștiului, ti-am dat șpaga pentru un loc de parcare lângă bloc, am înghițit în sec când am plătit multinaționalelor bani grei pentru facturile de telefonie, electricitate, gaz și apă și ne-am oripilat când ai vândut acelorași șnapani străini petrolul, rafinăriile, pământurile, minele. Cel mai mult ne-a durut când ai vândut tinerii noștri să muncească pentru alții, când ai destrămat familiile, lăsând copii în grija Domnului și a bieților bătrâni rămași cu inima frântă…

Am plătit dobănzi uriașe să ne cumpărăm o casă, o mașină sau un telefon.

Am mers în spitalele tale ca să ne întoarcem mai bolnavi decat ne-am dus. Ne-am milogit de doctori si i-am asteptat ore intregi pe culoarele policlinicilor si spitalelor pentru a ne baga in seama ca muream de durere. Le-am dat si lor spaga doar pentru ca ei sa-si faca doar datoria pentru care erau platiti.

N-am plecat la mare în Grecia sau Turcia. Ne-am rupt picioarele prin Olimp, Eforie Nord-Sud pentru a-ți plăti ție prețuri mai mari decat în Occident.

,,Ce-ai căutat în Piața Victoriei?” – m-au întrebat cunoscuții. Acum îți răspund și ție, Romanie. Nu m-am dus să dărâm guvernul, nu m-am dus să arunc cu sticle în jandarmi, nu am vrut să schimb orânduirea cea strâmb construită, dar legitim aleasă prin votul celor care au stat acasă. Am mers acolo pentru a nu-mi fi rușine de mine, de copiii și nepoții mei. Nu am mers în piață doar pentru mine așa cum nici bunicul meu Alexandru nu a plecat la război doar pentru el și nu s-a mai întors niciodată.

Am cazut pe jos din cauza gazelor lacrimogene si am fost calcat in picioare de conationali care fugeau care incotro. Dar nu am bătut jandarmii, doar i-am acuzat de brutalitate asupra unor oameni pasnici care ridicau mainile in sus.

Dragă jandarmeriță bruscată de unii protestatari, te-am privit în ochi în dupa-amiaza zilei de 10 august. Între noi nu era decât acel gard de fier. Nu am să-ți uit niciodată starea și timiditatea care te copleșeau. Nu am să uit niciodată acele momente în care cu greutate îți mângaiai părul care era impletit si-ti atarna pe urmarul stang, obstructionat de casa incinsa de pe cap. Erai precum soldatul agitat caruia ii era teama de ceva. Erai nelinistita ca atunci cand astepti la intalnire pe cineva. Te-am privit in ochi si m-am intrebat: ,,Fată draga ce-i cu tine aici?” În dispozitiv în stânga ta era un tânăr coleg de-al tău, iar în stânga acestuia o altă fetișcană. Orinde voi merge voi povesti imaginea voastră. Vă doresc să rămâneți într-o Românie așa cum ați ales-o voi!

Dragă Românie, a venit timpul să ne despărțim. Eu voi rămâne cu particica mea din tine, iar tu cu restul. Mie îmi ajunge!

De acum înainte voi fi turistul tău și am să te privesc de departe cum te destrami, cum devii o fantomă.

Tu Românie rămâi aici, eu am să te vizitez atunci când voi simți că te îndrepți către direcția cea bună!

Acum rămâi cu bine!

Gheorghe Duduială

Reclame