ocnitaLegendele din Ocnele Mari, par a fi inepuizabile, ceea ce demonstrează încă odată, dacă mai era nevoie, că această așezare este un foarte veche. Așa se face că, magia locului se împletește deseori cu personaje istorice sau biblice ale neamului nostru.

Legenda prezentată acum, artă că aici, la Ocnele Mari, a fost un puternic centru economic şi militar în vremea regelui Burebista. Cetatea dacică Buridava, din Ocnele Mari, a fost una dintre davele cu o viaţă rituală intensă, iar cercetătorii au demonstrat că pe Colina Sacră, dacii au amenajat mai multe camere subterane asemănătoare celei de pe muntele Kogaion, unde se crede că a locuit o vreme Zamolxis, zeul suprem al dacilor.

Tot specialiștii au stabilit că aici dacii de la Buridava întreţineau relaţii comerciale cu lumea din afară, în special cu romanii, cu trei aproximativ trei sute de ani înainte de ocuparea Daciei. Așezarea geografică a Buridavei pe zăcământul de sare, inepuizabil până în zilele noastre, i-a permis, ca prin secolul III înaintea erei noastre să fie o cetate foarte dezvoltată dar și râvnită de alte popoarele cu care geto-dacii făceau comerț.

Acropola cetăţii a fost ridicată pe un platou sub formă de potcoavă de circa 100 de metri şi o ocnele marilăţime de 50 de metri de către o căpetenie locală, un succesor al regelui Burebista. Cel mai interesant obiectiv arheologic de pe acest platou este cu siguranţă Colina Sacră, unde cercetătorii au descoperit un edificiu, o replică a unui palat roman, în care se organizau practice rituale.

Vârful ei (n.r.-Colinei Sacre) a fost amenajat şi excavat în stâncă, pentru a crea încăperi cu caracter religios. Deasupra acestor gropi, săpate în stâncă, s-au ridicat sanctuare de forme conice sau dreptunghiulare. Colina Sacră fusese fortificată cu palisade şi turnuri. (…) Arhitectura religioasă este cunoscută prin complexul dacic de la Ocniţa, unde edificiile şi complexele religioase aveau coloane şi acoperiş. Coloanele erau dispuse în felul celor din lumea greco-romană, dar erau din lemn cu diametru mare, după cum arată găurile săpate în stâncă. Acest palat ce s-a descoperit pe Colina Sacră este un edificiu de mari dimensiuni, cu acoperiş în formă de con, având şapte încăperi subterane, săpate în stâncă, de formă circulară, în care au avut loc practice rituale”, a scrie istoricul vâlcean Corneliu Tamaș, în volumul Istoria Judeţului Vâlcea.  

dacia-burebista-02Cercetătorii au făcut o legătură între cele şapte încăperi subterane descoperite la Ocniţa şi informaţiile transmise de Herodot- “părintele istoriei”- despre peştera lui Zamolxis (zeul cerului senin şi al soarelui) de pe muntele Kogaion, primul munte sacru al dacilor, numit astfel de geograful grec Strabon. Se pare că fiecare davă dacică avea o încăpere subterană folosită de marele preot pentru diferite ritualuri, multe dintre acestea păstrându-se până astăzi.   

Cercetătorii au stabilit că viaţa rituală a sanctuarului de la Buridava a fost una intensă, pentru că aici s-au găsit “ foarte multe oase de animale, cu urme de foc şi tăiere cu toporul, care sugerează ospăţul ritual pe care marele preot şi bazileul îl ofereau adepţilor, oamenilor aleşi şi înţelepţi”. La fel ca ceilalţi geto-daci, dacii din Buridava credeau în nemurire, fiind convinşi că sufletul unui om ajunge după moarte la Zamolxis. ocne sapaturi

Corneliu Tamaș mai precizează în volumul său că: “Geto-dacii trăgeau cu săgeţile spre universul de deasupra capului pentru a se solidariza cu el sau pentru a alunga norii negri care-l atacau. În fiecare al cincilea an, aruncau sorţii pentru a trimite un sol către zeul suprem şi întotdeauna pe acela dintre ei care era ales nobil şi plin de calități îl trimiteau ca solie la Zamolxis, încredințându-I de fiecare dată toate nevoile lor. Trimiterea solului se făcea astfel: câţiva dintre ei, așezându-se la rând, ţineau cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini și picioare pe cel trimis la Zalmoxis, îl legănau de câteva ori şi apoi, făcându-I vânt, îl aruncau în sus peste vârfurile săgeţilor. Dacă, în cădere, omul murea străpuns , rămâneau încredințați că zeul le este binevoitor, dacă nu murea, atunci îi învinuiau tot pe sol, hulindu-l că este un om rău. Apoi, după ce aruncau vina pe el, trimiteau pe un altul. Tot ce aveau de cerut îi spuneau solului cât mai era în viaţă”, Corneliu Tamaş.ocne

În plus, urmele găsite în încăperile subterane  i-a determinat pe istorici să afirme că dacii atrași de practicile religioase au avut şi anumite preocupări astronomic

Ritualul funerar la dacii buridavenşi

În zona necropolei de la Buridava s-au găsit în timpul cercetărilor din anii ‘70 peste 380 de morminte de incineraţie. Ritualul funerar la geto-daci consta în arderea defunctului pe un rug funerar ce era amplasat, de regulă, în afara cetăţii. Deocamdată cercetătorii nu au găsit aici oase umane cremate, care să ateste acest ritual, dar săpăturile încă nu s-au terminat

În schimb se pare că la Ocniţa iese în evidenţă faptul că dacii erau înmormântaţi foarte aproape de casă. În timpul cercetărilor arheologice s-au identificat, de asemenea, în câteva Masca din bronz de la Ocnele Marigropi, oase de animale, dar şi monede romane, ceea ce confirmă faptul că defunctul pleca la zeul suprem împreună cu obiecte folosite în timpul vieții. Obiceiul de a pune bani în cosciugul răposatului s-a păstrat până în zilele noastre și se presupune că sufletul de acestuia trebyie să plătească pentru a ajunge în lumea de dincolo.

Cei rămași în urma defunctului, depuneau la mormântul acestuia, cu diferite ocazii, hrană, sub diferite forme, cât şi obiecte personale ale defunctului (unelte, inele, brăţări, oglinzi, pahare de lux etc). ,,Au fost găsite în morminte oase de aninale domestice sau de păsări. În unele morminte s-au găsit măsele de cal, resturi de cranii şi corn de bou sau de cerb, iar într-un mormânt chiar o mandibulă întreagă. În alt mormânt s-a găsit o oală de mei carbonizat, iar în altul făină de mei”, spune prof. Dumitru Berciu, în volumul ,,Buridava Dacică”. 

ocnele mari 2Istoricii spun că sfârşitul cetăţii Buridava a suvernit odată cu ocuparea Daciei de către romani. O parte din vestigiile cetăţii dispărute au fost scoase la suprafaţă în anii ‘70, datorită muncii şi pasiunii unei echipe de arheologi, printre care și răposatul profesor Dumitru Berciu.

În perioada comunistă, serii întregi de studenţi la Facultățile de Istorie au trecut prin şantierul arheologic din Ocnele Mari, iar descoperirile lor au fost fenomenale.

Istoricii fac eforturi pentru a găsi fondurile necesare ca săpăturile de la Ocnele Mari și Ocnița, să continue. În momentul de față, situl arheologic este acoperit cu pământ pentru ca obiectele încă nedescoperite să nu fie distruse de intemperii sau să fie furate.

Cu mulțumiri doamnelor Centrului de Informare Turistică Ocnele Mari! 

Georgiana Raicu

Reclame