gh-duduiala
Gheorghe Duduială

De peste două decenii și jumătate de postcomunism, am devenit o țară în care majoritatea stă cu brațele paralizate, cu stomacul lihnit, cu punga goală și așteaptă pomeni de la un buget dezechilibrat mereu de mari afaceri păguboase și abuzuri politice făcute de demnitarii aleși și mai ales de clientela electorală împrumutată de la un partid la altul.

Oamenii de bun simț se întreabă de ce ? Ce trebuie să facem pentru a ne alinia mișcării noii epoci? Pentru a avea democrația care se potrivește țării, va trebui, cred eu, să ne stabilim odată ca națiune care ne sunt crezurile pentru a face alegere informată. Ce vor să aleagă românii? Ce consecințe va avea această alegere asupra vieții lor profesionale și asupra națiunii?

Până acum alții ne-au ales chiar și crezul, alții au ales mereu pentru noi. Poate acum e timpul să ne informăm, să cunoaștem pentru noi înșine și să alegem pentru noi înșine, ceea ce de fapt este esența democrației. Starea actuală în care trăim este plină de ciudate contradicții generate de un stat cu conștiință națională fixată nicăieri.

Altminteri de ce la noi se întâmplă mai mult ca nicăieri în lume, ca bădăranul și mitocanul să dea buzna peste noi cu tupeul din dotare? Este cumva o moștenire istorică, suntem un fond rasial inferior sau sunt niște episoade temporare inevitabile epocii postcomuniste?

Dacă omul nou, golit de religiozitate și umflat de ateism comunist, s-a eliberat doar fizic, în zadar este orice efort de redescoperire a relației cu Dumnezeu.

Întreb mereu nedumerit, cine sunt acești pui de năpârcă ce ne supun la atâtea cazne copiii, frații, părinții, tinerii noștri?

Ce s-a întâmplat? Ce fenomene au condus la nenorocirile consemnate de istorie cu privire la ființarea neamului nostru în acest spațiu european?

Un răspuns la memoria colectivă a acestui popor, în special prin vocea istoricilor care ne relatează din consemnările făcute în documentele vremii.

Istoricul N.V. Pantea de pildă, spune că preoțimea și biserica slavo-bizantină, străină și chiar dușmană a sufletului românesc, era un instrument de slavonizare și grecizare. Astfel, din veacul al X-lea, ortodoxismul ne-a ținut în bezna slavismului de la Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir și până la Tudor Vladimirescu, adică mai mult de un veac și jumătate de limbă și cultură greacă și slavă. Deci, dacă privești lucrurile mai de aproape, de mirare este cum de am scăpat de prăpastia deschisă de atâția ani națiunii noastre de către creștinismul slavo – bizantin ! Iată deci cum neamul nostru latin, dacă a scăpat și s-a păstrat, nu a fost prin biserică, așa cum remarcă istoricul D. Drăghicescu care spune că : “Trebuie să fie o vitalitate fără seamăn, care cu toată energia istoriei noastre, ne-a mai putut păstra în ființă…”

Datorită vitalităților și însușirilor noastre sufletești, pe care ni le-au lăsat moștenire părinții noștri, etnici DACO-ROMANI, nu am putut fi înghițiți până acum nici de puhoiul barbar, nici de oceanul slav, nici de torentul turcesc, nici de putreziciunea morală greco-fanariotă.

Nu ne-au înghițit desigur, dar toți aceștia sunt sigur că și-au lăsat sămânța pe aici, în special cei din familia slavismului, despre care, spiritual vorbind, spaniolul Cervantes spunea : “În dosul crucii se ascunde diavolul, în dosul crucii bizantine se ascunde RUSUL”. Pornind de la aceste realități istorice, acum fiecare român este chemat să judece și să facă pentru sine și pentru țară o alegere corectă, pentru că avea dreptate Marin Preda când spunea : “Toate ființele umane existente pe pământ fac istorie”. De data aceasta să arătăm că și noi putem face istorie.

De la revoluţie încoace s-a întors totul pe dos. Nu mai este ruşine, nu mai este milă, dragostea s-a împuţinat şi va fi şi mai rău. Dacă această revoluţie pornea de la lumină, reuşeam noi, dar aşa, a pornit de la întuneric, de la reformatul acela şi ca să fie bine trebuie o contra revoluţie.

Tot răul l-a adus libertatea avorturilor, dată de acel Petre Roman, suntem pe primul loc în lume cu uciderea de prunci. Goliciunile pe care le vedeţi peste tot: în ziare, reviste, la televizor, sunt puse special ca omul văzându-le să-i strici mintea, iar violenţa pe care o arată ei în film sau la ştiri, e pusă special ca să-i strice omului inima şi odată câştigate acestea poţi să-l conduci pe om cum vrei. Toate relele se arată special, ca din lipsă de credinţă să intre diavolul. Noi, trebuia să fim ca o floare în faţa tuturor, pentru că avem credinţa cea adevărată, nu ceea ce suntem acum.

Vă mai aduceţi aminte de Ştefan cel Mare, de Constantin Brâncoveanu, creştini adevărați, ca să nu ne calce turcii în picioare credinţa noastră ortodoxă şi-au sacrificat viața și chiar proprii lor copii. Credeţi că i-a fost uşor unui tată, să vadă cum sunt omorâți copiii lui? Aţi văzut ce cuvinte frumoase spunea fiului celui mare: „ Decât să trăieşti ca un păgân, mai bine mori ca un creştin!”. Mă întreb retoric, câți dintre cei aflați în fruntea țării ar mai face așa ceva? Niciunul!

Azi ţara noastră e condusă de atei, prieteni cu turcii, cu arabii, chinezii – toţi păgâni. Fetele noastre sunt vândute de te miri cine, la turci pentru desfrânare. Nu mai este ruşine, nu mai este bunul simţ, respect, milă, iar dragostea s-a împuţinat. Ce va fi mai încolo? Va fi mai rău! Va fi vremea de apoi.

Se vor întâmpla așa cum spune în cartea Sfântă:

1.-„ Viaţa de familie va fi la pământ”, soţii se înşeală, nu se mai respectă, copiii nu mai ascultă şi nu-şi mai respectă părinţii.

2.-„ La vremea de apoi: ne vom ţine cu mâna de burtă şi ne vom uita la cer”, au sosit timpurile acelea. Câţi n-au ce mânca sau cu ce să-şi crească copiii !?

3.-„La vremea de apoi, curvia va fi la drumul mare, în ziua mare fără nici un fel de ruşine” Vedeţi dumneavoastră singuri, la tot pasul, tinerii făcând tot felul de gesturi, cuvinte ruşinoase, fetele pe jumătate goale, nu se respectă între ei, se jignesc, nu mai e dragostea acea frumoasă dintre bărbat şi femeie cu respect, milă şi simţul sacrificiului unul pentru altul. Din cauza aceasta căsniciile, ori nu se mai fac, ori se strică foarte repede. Divorţurile care pe vremea mea nu prea auzeai de ele, azi sunt la modă, toată lumea divorţează.

4.- „La vremea de apoi, vor fi lacrimi în toate casele şi griji în servici”. Vedeţi câte nenorociri sunt în toate familiile: sărăcie, boli, copii fără servici, fac şcoli şi nu au unde să lucreze şi de aici, griji de tot felul.

Și totuși, sunt optimist că în gena noastră există acel grăunte de conservare și că ne vom reveni și vom fi din nou o națiune mândră, cinstită și dreaptă, dornică de progres și de respect.

Gheorghe Duduială

Reclame