independenta 1În 1859, prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, statul român a trecut la înfăptuirea, sub domnia lui Alex. I. Cuza, a unei serii de reforme în direcţia modernizării ţării. Acestea au constituit temelia proclamării şi, ulterior, a cuceririi independenţei de stat, dar țara noastră continua să fie vasală faţă de Imperiul Otoman, fiind silită să recunoască suzeranitatea otomană, să plătească un tribut anual şi să accepte stăpânirea Porţii în Dobrogea, la gurile  Dunării. La acestea se adăugau şi alte obligaţii pe care le impunea Poarta Otomană. De aceea, independenţa ţării devenise un ideal al tuturor românilor. În privinţa mijloacelor pentru obţinerea acestui deziderat, părerile guvernanţilor şi ale politicienilor erau diferite: oscilau între război şi cale diplomatică.

Lascăr Catargiu  (1823-1899) – şef al Partidului Conservator – considera că doar 03-Declaratie-indep(1) - Copieo apropiere de Germania, Austro-Ungaria şi Rusia putea aduce independenţa ţării noastre. La 27 aprilie/3 mai 1873, regele Carol I a pus în discuţia guvernului problema independenţei de stat. În anul 1875 au început mai multe răscoale antiotomane, mai întâi în Bosnia şi Herţegovina, apoi în Bulgaria în 1876. Serbia şi Muntenegru au declarat război împotriva Imperiului Otoman, ca urmare a faptului că acesta trecuse la reprimarea sălbatică a luptei naţionale a popoarelor aflate sub stăpânire otomană. La rândul ei, Rusia se pregătea de război pentru a veni în sprijinul popoarelor balcanice. La 4 aprilie 1877 a fost semnată o convenţie între România şi Rusia, prin care armatele ruseşti erau libere să treacă prin ţara noastră spre Balcani. Convenţia a fost semnată de M. Kogălniceanu. În independenta 3 - Copieconvenţie se preciza că guvernul rus va “respecta drepturile politice ale statului român”. În acelaşi timp, statul român a luat măsuri de mobilizare şi de pregătire a armatei. La 11 aprilie 1877, armatele ruse au trecut frontiera României, iar la 12 aprilie, Rusia a declarat război Turciei. Această convenţie dintre Rusia şi România a reprezentat un eveniment important pe calea afirmării independenţei de stat a României. Forţele armate ale României numărau atunci circa o sută de mii de militari. Unităţile militare au fost dispuse în sudul ţării, pentru a putea preveni orice incursiune turcească peste Dunăre. Turcii au început să bombardeze localităţile Calafat, Bechet, Islaz, Corabia, Giurgiu. Românii au ripostat, bombardând Turtucaia şi Vidinul.

La 29 aprilie, Adunarea Deputaţilor a declarat stare de război între România şi Poarta Otomană, iar la 30 aprilie, şi Senatul a votat starea de război. Ambele Camere au cerut ruperea legăturilor de dependenţă faţă de Imperiul Otoman.

Georgiana Raicu

Reclame