Gh DuduialăMulte sunt lipsurile pentru care sufera societatea romaneasca, insa lipsa de educatie genereaza si intretine cea mai grava criza, criza morala ce duce mai grav la criza de incredere. Nu e mult timp de cand regimul comunist a devenit trecut dar fantomele gandirii „socialist stiintifice” ne tulbura in continuare viata in plan educational, cultural si economic. Retraim o inversare brutala a valorilor ce rastoarna ierarhiile lor, ori experienta traita ne arata ca oricat ai fi de pregatit, fara morala in familie si mai ales in societate nu poti face nimic. Odata create valorile culturii devin valori ale vietii, iar viata insasi hraneste viata culturii. Astazi multi se inghesuie sa faca pe avocatul diavolului cu scopul de a minimaliza vinovatiile celor care au impus cu forta un sistem de cultura si educatie strain traditiei romanesti, de a intocmi adevarul cu minciuna. In aceasta situatie nu mai este suficienta doar critica, trebuie dusa o lupta concreta impotriva celor care ne blocheaza drumul spre normalitate si civilizatie. De altfel chiar intemeietorii sistemului comunist Marx-Engels au spus: „Un popor care acorda numai mascaricilor de la putere dreptul de a gandi si de a spune adevarul nu poate fi decat un popor lipsit de independenta si de personalitate.” Despre cultura regimului comunist Augustin Buzura cu stilui lui caustic scria: „Cultura deculturalizata a dus la decaderea spiritualitatii in general si la crearea unei imagini false a omului care plateste azi un pret incalculabil ce poate echivala cu moartea psihica.” In aceeasi nota Aurel Baranga descopera efectul nebanuit al acestei mutatii psihice, respectiv un nou soi de om, omul ZERO-DIMENSIONAL, produs al creatiei comuniste, acest tip nu citeste, nu cunoaste nimic din vechiul mod al vietii sufletesti, nu are riscuri, idealuri, teluri de atins, dar este un om tare care nu se incurca cu flecauri. Iata portretul complet al omului nou pe care azi il vedem mai ales in oligarhia politica, ceea ce paradoxal nu deranjeaza si nu ingrijoreaza in mare parte multimea cu drept de vot, motiv pentru care nu ma simt in stare sa transez aceasta chestiune. Dar ce cred este ca in era post-adevar, asa cum politologii numesc aceasta etapa, firea lucrurilor nu se schimba, doi ori doi fac patru chiar daca sunt amarat sau vesel desi multi si-ar putea pierde capul daca nu ar fi prins de gat. In ce ma priveste, a face pe pedagogul pentru a schimba ceva acum, e ca si cum ai incerca sa convingi copacii ca nu trebuie sa creasca asa cum cresc. Ce furtuna poate indrepta copacii pe care i-a inconvoiat cu forta ei? Cum sa mai faca educatie cand tineretea a cazut prada desertaciunilor lumesti.
Ne aflam in fata unei adevarate cotituri fundamentale cu privire la schimbarile care vizeaza natura si omul cu urmari ce ni se par incalculabile. In prezent traim intr-o lume stresanta la nivelul planetei, iar despre noi e tot mai vizibil din multe puncte de vedere ca viata a devenit chiar socanta.
Tabloul tuturor schimbarilor cu partile sale pozitive si mai cu seama negative ne este cunoscut, dar cum ar putea fi el inteles si cum ar putea fi acceptat? Nu este de mirare ca oamenii sunt nauciti si nu mai fac nici cel mai mic efort pentru a intelege nici propiul lor adevar. Concret, incoerenta vietii politice se reflecta in dezintegrarea personalitatii, disparitia bunului simt si promovarea incompetentelor de tot felul care par sa sfideze specia umana.
In aceasta miscare haotica, psihoterapeutii si indrumatorii spirituali o duc minunat in timp ce oamenii ratacesc fara tinta printre nevoi si greutati de neimaginat, motiv pentru care se mai lasa antrenati in diverse secte religioase si societati oculte sau si mai rau, cad intr-un individualism patologic, convinsi fiind ca realitatea este absurda, dementa sau lipsita de sens. Un lucru insa este clar, s-au acumulat in prezent atat de multe probleme incat pacea si existenta civilizatiei umane sunt continuu amenintate cu disparitia, daca ne gandim ca la nivelul intregii lumi sunt pregatite deja o suta de tone de trinitrotoluen pentru fiecare laborator al planetei. Cum poate oare exista o cale mai la indemana de a tinde spre adevar decat indoiala? In acest context si proverbialul om de rand infricosat de socul prezentului se intreaba nedumerit: „In ce lume traim, ce lume mai construim, incotro mergem?”. In fapt planeta noastra reprezinta nu numai o zestre ci si suportul vietii noastre.
Cineva spunea minunat: „Pamantul nu l-am mostenit de la parintii ci il avem imprumutat de la copiii nostri” , si atunci intreb din nou: in ce lume traim?
Oamenii civilizati isi dau seama ca nimeni, fie el istoric, planificator, astrolog nu cunoaste si nici nu poate cunoaste viitorul. Dar pe de-alta parte nici nu putem fi naivi sa presupunem ca soarta a impartit cartile impotriva speciei umane. Ca fiinte superioare posedam inteligenta si imaginatie, trebuie doar sa invatam mai bine sa le folosim eficient in lupta cu viata. Tot ce se intampla acum ne da si o idee despre modul si semnificatia schimbarilor, respectiv, ce trebuie sa ne domine in primul rand este un mediu mai inteligent ce ar putea produce oameni mai inteligenti, un mediu psihologic mai sanatos pentru noi si copii nostri.
A pune intrebari cuprinzatoare despre viitorul nostru nu este doar o chestiune de curiozitate, este o chestiune despre supravietuire intr-o epoca de schimbari explozive, cand vietile personale sunt sfasiate, ordinea sociala existenta se prabuseste si un nou mod de viata imprevizibil se iveste la orizont. Aceasta analiza explica de ce partidele noastre politice existente lasa atat de mult impresia ca sunt unul imaginea celuilalt intr-o oglinda tulbure. In prezentul destul de confuz hotarul dintre taberele politice nu este inca net transat, iar noi, oamenii cei mai multi suntem inca impartiti, stam cu cate un picior in fiecare si ne opintim sa gasim calea spre normalitate.
Gheorghe Duduiala

Reclame