Urzeala vieții omului pe pamant este alcătuită cu fire, amestecate din binele și răul primordial care generează amestecul permanent de virtuți și vieți în comportamentul omului. Din aceasta umplutură nimeni nu poate alege una sau alta pentru că viciile intră în componenta virtuților precum otrăvurile în compozitia leacurilor și poate acesta este miezul misterios al vieții. În prezent, indiferent de religia și cultura popoarelor, istoria lumii devine tot mai mult o cursă între educație și catastrofă. Pericolul care pândește viața constă în faptul ca haosul și ura au pus stăpânire pe lume și oricât s-ar cultiva prin educație: iubirea, prietenia și respectul, nimic nu unește oamenii ca ura comună față de ceva. Câtă vreme e în joc doar viața așa cum și-o dorește fiecare, ne ruinăm, ne îmbolnăvim, ne ucidem pentru niște nimicuri crude spuse de oameni mărunți pentru care mitocănia este un mijloc de a nega viața. Vorbind din perspectiva psihologiei medicale, în aceasta etapă, sistemul imunologic al corpului social nu mai are anticorpi împotriva minciunii și tuturor toxinelor sociale ăi biologice.
După cum vedem că se întâmplă atâtea lucruri lângă noi, nu e greu să întelegi că minciuna a devenit pasiune ce duce la izolarea de viață. E drept că viața prin creație a fost pusă în limitele animalității care nu se pot depăși prin evoluție, omul poate însa să-și motiveze existența și armonia.
Fiecare individ reproduce formule și funcțiunile substanței înaintașilor în virtutea liberei voințe garantată de principiul „Liberului arbitru”. Scriind despre acest principiu, SCHOPENHAUER, îl formula astfel: ,,Omul este ceea ce vrea și vrea ceea ce este”.
Alții exprimă acest adevăr în felul urmator: eu fac ce vreau, eu vreau ce sunt, eu sunt ce fac, în practica acest principiu este o ipoteza, o dimensiune de speranță. În contextul actual societatea românească se confruntă cu douaă tipuri de flagel la fel de agresive: corupția localizată peste tot și minciuna ca sursa de vulgaritate, violență, prostie și ipocrizie într-un mediu de umilința cinică.
Adevărul este ca n-ar exista atâta mizerie biologică împrăștiată de indivizii de presa scrisă și vorbită, dacă n-ar avea cautare, iar prostia folosește tot ce e vulgar și trivial în loc de argument.
Istoria este în continua degradare, paradisul a fost la început, nu mai am nici o încredere în cei care susțin că binele se află în viitor și că, la un momentdat. o sa ne împiedicăm de el ca de un bolnav uitat în mijlocul drumului.
Condiția esențială este ca poporul ăsta căzut acum să-și redobândească
poziția verticală, semnul demnității este capul sus, dar nu pentru a privi doar la păianjenii de pe tavan.
Nimeni nu mai înțelege ce se întâmplă acum și de ce dacă țara este pe locul șase în lume în ce privește numărul de doctorate, titluri stiintifice, număr de academicieni, care în ultimele doua decenii au răsărit ca florile din bălegar, este săracă și condusă prost. Acest fenomen, ca să nu ma exprim și eu ca ei, poate fi un semn de optimism?
Gheorghe Duduială
ACASA | Semnalul Oltului, Râmnicului si Argesului 
A republicat asta pe Blogul lui Popa Țeapă.
Multumesc frumos!