Se spune că, într-o buna zi, voievodul Mihai Viteazul, pe când mergea către Cetatea Banului, s-ar fi oprit la umbra unor stejari, printre dealurile de pe Valea O
ltețului și ar fi coborât din șa, calul său a lovit pământul de trei ori cu copita și din locul acela a țâșnit un izvor, pe care localnicii mai apoi l-au numit Căluiețul. Lânga izvor, voeivodul și sfetnicii lui au hotărât să ridice o mânăstire.
Legenda spune că așa ar fi aparut Căluiu, mănăstire aparată de vechi ziduri, în care azi se nevoiesc vreo zece calugări.
Primele date despre mănăstire vin din secolul al XVI-lea, din timpul domniei lui Neagoe Basarab, când frații Vlad Banul, Dumitru Parcălabu și Balica Spătaru – strămoșii Buzeștilor – au început construcția sfâtului lăcaș.
Din cauza luptelor cu turcii si a pribegiei spre Transilvania a neamului Buzeștilor, mânăstirea a fost părăsită mult timp.
Pe la 1588, construcția mănăstirii este reluată de bravii căpitani Buzești Radu mare clucer, Preda mare ban și Stroe mare stolnic, din oastea lui Mihai Viteazul.
Aceștia au adus meșteri din Transilvania, motiv pentru care, în multe izvoare, ctitoria este trecută drept ,,opera nemțească”, construcția fiind terminată la 8 iunie 1588.
Mănăstirea a fost apoi înconjurată de ziduri groase de apărare, iar pentru călugări au fost zidite câte șapte chilii pe partea dreapta a intrării în mănăstire, spre apus (sub care erau si beciurile) și șapte pe latura de răsărit. În incinta mănăstirii existau și o trapeză, o jimblărie și două cuptoare mari de pâine.
Nu au fost uitate nici casele pentru musafiri, construite în partea dinspre miazazi. În mijlocul incintei se afla biserica, micuță, de doar 15 metri lungime și 6 lățime, dar cu ziduri a caror grosime atinge aproape un metru. Turla, înaltă si îngustă, are 12 ferestre.
La începutul secolului al XVII-lea, bisericii i-a fost adaugat un pridvor, care urma să adăpostească mormintele ctitorilor. În picturile de pe zidurile pridvorului apar Radu Buzescu, cu soția sa, Maria, pe latura de sud și Matei Basarab cu doamna Elina, pe partea de nord. În picturile din partea de vest a pronaosului apare doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul și frații Buzești – Preda, Radu, Stroe, cu jupânițele lor. Aproape de intrarea în pronaos, la sud-vest și la nord-vest, se afla portretele lui Mihai Viteazul și Petru Cercel, fratele sau. Cei doi tin in mana cate o cruce și o năframa.
Din piesele de valoare donate mânăstirii de-a lungul timpului se mai păstrează doar icoanele catapetesmei și pomelnicul-tripti, din 1825, precum și clopotele donate bisericii, în 1588, de Radu Buzescu.
O alta legendă spune că numele mănăstirii s-ar trage de la niste călugari greci care au luat la un moment dat în stăpânire lăcașul de cult.
Încântați de construcția dintre colinele oltenești, grecii își manifestau mulțumirea repetând mereu cuvântul „kalos” (frumos).
Specialiștii spun însă ca numele Mănăstirii Căluiu este de origine pecenego-cumană, dar nu pot preciza înțelesul cuvântului.
Prof. Mihai Nuță și Bianca Călin
ACASA | Semnalul Oltului, Râmnicului si Argesului 